Scriu aceste rinduri ca un flashback al anilor in care mincam
progress pe piine. Yes, Genesis, Gentle Giant, ELP ne-au incintat multora tineretea, dar cei mai dragi mie, si unii dintre putinii care au rezistat nemiloasei probe a timpului in colectia mea, sint King Crimson.
In principiu, trei incarnari clasice (69-71, 73-74 si 81-84) plus o revenire la batrinete, mai greu digerabila, incepind din '95.
Robert Fripp este elementul central in jurul caruia pivoteaza grupul King Crimson. Proaspat iesit din adolescenta in anii '60, ramine inmarmurit cind asculta la radio
Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band si se decide sa imbratiseze o cariera muzicala. Primul album,
The Cheerful Insanity Of Giles Giles & Fripp, este o incercare naiva in tonul anilor '60, un preambul la un grup mai larg care va inregistra doi ani mai tirziu
In The Court Of The Crimson King, moment care marcheaza nasterea
King Crimson. Considerat de critici drept unul din albumele esentiale ale rockului progresiv, debutul
KC contine
21'st Century Schizoid Man, adevarat imn pentru generatia progresiva. Daca tenta psychedelica a albumului se inscrie in curentele vremii, pe disc se simte puternic influenta unor componenti efemeri cum ar fi
Ian McDonald sau
Michael Giles, doar refrenul puternic disonant al 21'st Century tradind intentiile belicoase ale lui
Fripp.
In The Wake Of Poseidon, al doilea album, este un pic chinuit de variatiile componentei grupului, schimbari de componenta care nu vor conteni nici odata cu lansarea celui de-al treilea album,
Lizard.
Islands aparut in 1971, incheie aceasta perioada a
KC.
Din aceeasi perioada dateaza si albumul live
Earthbound, al carui sunet mizerabil a devenit subiect de controversa intre
Fripp si casa producatoare, care a insistat sa-l lanseze oficial, desi este mai mult un bootleg decit un album propriu-zis. Dupa anii '90,
Fripp s-a revansat reeditind o multime de concerte, inclusiv din perioadele timpurii ale
KC, la nou-infiintata casa de discuri
Discipline Global Mobile.
Chinurile cautarii de vocalisti pentru grup, cautari in care a fost incercat la un moment dat si
Brian Ferry, alaturi de
Greg Lake sau
Jon Anderson se vor sfirsi in 1973, odata cu regruparea sub titulatura
KC a cvintetului
Robert Fripp -
David Cross -
John Wetton -
Bill Bruford -
Jamie Muir. Acesta din urma a ramas o perioada extrem de scurta cu ceilalti, imediat dupa inregistrarea
Lark's Tongues In Aspic s-a retras la o manastire din Scotia. Cei patru ramasi vor mai inregistra
Starless And Bible Black, pentru ca apoi sa ramina doar trei pentru ultima parte a trilogiei,
Red. Linia noului
KC este una aflata la granita dintre rock progresiv si heavy metal, cu un sound brutal, plecat usurel inaintea vremurilor

Seria este completata de o inregistrare live,
USA, si de un box set aparut mult mai tirziu, care contine patru CDuri cu inregistrari ale unor concerte din perioada 73-74,
The Great Deceiver. Iata marturia lui
Fripp despre
King Crimson '73 :
"Between 1973/74, KC had an increasingly loud bass player of staggering strength and imagination, arguably the finest young English player in his field at the time. The drummer had the temperament of a classic musician who wanted to be a jazzer and worked in rock groups. He found in King Crimson a group which gave him the freedom to spread, experiment, grow, move about and hit things hard and often. So he did. I'm not sure that Bruford/Wetton were a good rhythm section but they were amazing, busy, exciting, mobile, agile, inventive and terrible to play over.
The violinist was placed in an increasingly impossible situation. A musical and personal distance began to open between him and the rest of the group. The balance between David and Jamie, constructed in the original quintet formation, was lost. He added delicacy, and wood. But the front line couldn't match the power of the rhythm section or their volume, and the guitar were stronger than the violin. My own monitor had just bass drum and snare, and i relied on my ears for the rest. It wasn't hard to hear the bass, and almost impossible not to. At one point i put a sound screen between myself and the rhythm section. They lead the group from the centre and i lead the group from the side. They won."Dupa o tacere de 6 ani, la inceputul anilor '80,
Fripp da din nou lovitura. Alaturi de
Bruford in chip de supravietuitor, coopteaza doi muzicieni de exceptie pentru a forma un nou
King Crimson,
Tony Levin si
Adrian Belew. Acest grup reprezinta, din punctul meu de vedere, una din cele mai radicale transformari ale unui grup rock din anii '70. Vorbim de inovatie din toate punctele de vedere, al soundului, al compozitiilor, al mijloacelor tehnice folosite.
Tony Levin foloseste stick-bassul,
Bruford tobe si percutii electronice,
Belew exploreaza o sumedenie de efecte bizare pentru chitara, singura prezenta familiara fiind
Fripp, cuminte pe scaunul din stinga scenei, doar cu parul mult mai scurt. Rezultatul acestor schimbari era greu de anticipat pentru fanii grupului.
Daca privesc in urma, la toate perioadele KC, si trebuie sa aleg una, as alege fara ezitare
KC '80. Virtuozitatea extraordinara a componentilor grupului este dublata de compozitii excelente, iar despre
Adrian Belew, ca frontman, se poate spune ca este
the 21'st Century Schizoid Man.
Cele trei albume de studio
Discipline,
Beat si
Three Of A Perfect Pair (ironic, nu ?) au avut parte si de o imortalizare live venita ceva mai tirziu,
Absent Lovers, in 1998.
Dupa o noua perioada de tacare, la mijlocul anilor '90,
Fripp a reunit
KC, de data asta ca un dublu-trio, adaugind alti doi muzicieni de exceptie,
Pat Mastelotto si
Trey Gunn. Din pacate, valoarea componentilor nu a putut suplini lipsa de inspiratie, albumele care au urmat fiind cam greu digerabile si monotone. Excursia muzicala continua pina in zilele noastre, Fripp & co lansind album dupa album in diverse combinatii ale celor sase muzicieni.
__________________________ © 2008, audiofil.ro
|